Telefon furat?!

Pentru prima oară în viaţa mea când am fost furată… pe faţă. Scurt pe doi o să povestesc păţania vieţii mele din care am ieşit în pierdere cu telefonul meu drag şi scump, galaxy s II😦😦😦.

Plecam de la muncă destul de târzior, pe la 4 dimineaţa şi mi-am comandat un taxi de la binecunoscuta firmă de cacao speed taxi. A ajuns omu’ la locul cu pricina şi am plecat spre casă. Pe drum, i-am zis taximetristului să oprească la un bancomat. Zis şi făcut! Când a ajuns la bancomat, în grabă mi-am luat cardul şi mi-am lăsat un rucsac plin cu haine + cele 2 telefoane, în maşină. Greşit!! Buun… am scos rapid banii şi, plecând spre casă, a trebuit să mai opresc odată pentru a-i schimba, că n-avea să-mi dea rest. A oprit maşina fix lângă un market deschis non-stop  şi m-am dus să-mi iau un pachet de gume ca să dau omului banii, făcând aceeaşi greşală şi anume, mi-am lăsat rucsacul din nou în maşină. Buuuun… Am intrat în market, mi-am luat ce-aveam de luat şi când am ieşit, l-am văzut pe taximetrist ieşit din maşină şi închizând portbagajul maşinii. Nu mi s-a părut nimic suspect, dar avea ceva dubios în privire. Când am ajuns acasă, căutam prin ghiozdan, samsungul, dar fără niciun rezultat. Am încept să mă panichez şi am sunat la dispecerat, la speed, să-l trimită pe taximetrist înapoi pentru a căuta telefonul. Trecuseră vreo 10 min până a ajuns, timp în care eu sunam ca disperata pe nr meu şi culmeaaa, încă suna. În sinea mea “Moamă, poate poate a căzut din rucsac şi e încă în maşină”. Da’ de unde!!?

Când a ajuns taximetristul, omul îşi pregătise scenariul, era pregătit să-mi arate fiecare colţişor al maşinii sale. Cât de dubios să fie lucrul ăsta?? Am căutat peste tot, aproape că a dezasamblat maşina şi în timpul ăsta sunam pe telefon, suna dar fără niciun răspuns şi fără să aud vreun ringtone. Am lăsat-o baltă şi m-am întors în casă cââând am început să fac o reconstituire în minte cu tot ce s-a întâmplat: “Am plecat de la birou şi aveam telefoanele în rucsac/ am ajuns acasă şi aveam doar unul din telefoane aka pe cel mai ieftin”. Evident că în secunda doi, am sunat din nou la dispecerat la speed şi le-am spus că mi-a fost furat telefonul de unul din şoferii lor. Fără niciun rezultat. Aşa că m-am dus la poliţie, cu imei-ul după mine (codul unic al telefonului), în speranţa că mi-l voi recupera. Am dat eu toate detaliile întâmplării, am scris mai ceva ca la bac şi… acum aştept.

Nu mi s-a întâmplat niciodată o chestie de genul ăsta. În mare parte e şi vina mea, a fost un fel de: “Hey, ai nevoie de un telefon? Poţi să te serveşti singur din rucsac!” (in my ironic voice). N-am mai gândit-o pe-asta! Dar chiar şi-aşa frate, nu-ţi bagi mâna în geanta omului cu neruşinare…😦

Anyway, acum sper ca cei de la poliţie să-şi facă datoria pentru că am înţeles că în general telefoanele, prin codurile lor unice, pot fi localizate repede cu o aparatură specială. Asta cât de repede că dacă nu, poate, peste vreo 2 ani o să dea de telefon prin Pakistanezia…

So, ca o concluzie, aveţi grijă de bunurile voastre şi mai ales de taximetriştii de la speed taxi!!!

PS: …

13 thoughts on “Telefon furat?!

  1. Dacă ți-l lua el, probabil nu era prima data și probabil ar fi știut ca prima mișcare este sa îl închidă (si a doua sa ii schime IMEI-ul).
    Poate este posibil sa il fi pierdut in alta parte?

  2. suuuuper naspa dar acum depinde de ce nimeresti.nu toti taximetristii sunt asa..eu mi-am uitat geanta cu laptop’ul .dupa vreo 20 de min mi-am dat seama si am dat-o in plans pentru ca aveam tot ce se putea in acel laptop si am pornit inspre locul de unde luasem acel taxi si pentru ca nu stiam nici macar de la ce firma era deoarece il agatasem de pe strada mama a inceput sa sune pe la toate firmele de taxi sa intrebe iar la una,culmea cand a intrebat i s-a trantit telefonul in nas😐.taximetristul era un om batran tare cum se cade cu care am vorbit ,mi-a urat succes in viata etc am zis ca poate revine la locul cu pricina.am dat de altul insa care m-a plimbat prin tot bucurestiul ca mi-a zis ca s-ar putea sa il cunoasca pe respectivul dupa descrierile mele si stia unde sta.asta se intampla iarna trecuta si masina omul respectiv era plina de zapada ceea ce insemna ca nu iesise de mult.peste cateva zile ma suna o prietena sa ma intrebe daca eu mi-am pierdut laptop ul ,i-am spus ca da si ea mi-a spus ca i-a spus cineva de pe id meu ca l-a gasit si cum poate da de mine.batranelul avea o nepoata care a intrat pe lpt si s-a logat pe id meu ca sa dea de cineva cunoscut.am zis ca este imposibil sa am eu atata noroc dupa ce nu mai aveam nici un gand ca il mai gasesc.+ de asta taximetrisul era exact de la firma care i-a trantit telefonul in nas mamei mele :)).m-am intalnit cu tipa si l-am recuperat. a ramas patania vietii mele.mi-am dat seama ca mai sunt si oameni buni si cinstiti in romania asta..

    • ce happy endiiing!! eu nu cred ca telefonul mai e de găsit, cumva mi-am și luat gândul de la el, de parcă nu l-aș fi avut niciodată… poate primesc vreun telefon peste 2 ani: “domnișoară, v-am găsit telefonul” hahaha

      • intr-adevar eu am avut un noroc nesperat.am auzit de curand ca politia nu mai face nimic in astfel de cazuri..nici macar daca duci acel cod unic.unei prietene i s-a furat telefonul cu tot cu geanta de pe plaja,a fost la politie si doar au localizat telefonul in constanta..nimic mai mult.nici pana acum nu l-a recuperat.cand ai ceva scump,mai ales un telefon trebuie sa ai maxim grija de el ca altfel…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s